Societatea românească e o formă instituționalizată de abuz și exploatare a celor vulnerabili
Politicul, presa și societatea civilă au rămas fixate în tribalismul anilor 90
Societatea românească e o formă instituționalizată de abuz și exploatare a celor vulnerabili, iar politicul, presa și societatea civilă sunt incapabile măcar să recunoască problema, cu atât mai puțin să-i găsească soluții. În fapt, pentru politic, presă și societatea civilă a numi o astfel de problemă e ori comunism ori neomarxism.
Tema drogurilor nu va dispărea. De câțiva ani temele sociale ocupă constant prima pagină, dar politicul, societatea civilă și presa par complet depășite. Orice temă socială e văzută ca o încercare a forțelor oculte de a distrage atenția de la adevăratele probleme ale țării: șansele electorale ale dreptei autentice în lupta cu pesedismul și modul în care presa, justiția și societatea civilă pot ajuta în această luptă electorală.
Dar, de ceva timp nu mai reușește nici încercarea de a fixa aceste teme sociale în contextul luptei politice, de a le agăța de inamicul politic și de a le subsuma luptei politice.
Niciunul dintre partidele parlamentare nu are vreo doctrină sau viziune sau competență administrativă și toate sunt toate fixate în luptă ideologică nouăzecistă care se bazează pe 2-3 citate din Margaret Thatcher sau/și micromanagement de găinari specializați în bucătăria mișmașului.
Drogurile și jocurile de noroc și modul în care afectează comunitățile sărace, relația justiției și poliției cu elitele economice, cu oameni bogați și familiile lor, abuzurile din la care sunt supuși copiii în școli, tinerel cadre didactice și studenții universități, la care sunt supuși pacienții, asistenții și tinerii medici în sistemul medical, rețelele care exploatează economic și abuzează fizic și emoțional persoane vulnerabile (oameni din medii sărace, în general, femei, tineri, copii, bătrâni, imigranți, pacienți, persoane cu dizabilități, care sunt abuzați de justiție și poliție, exploatați în rețele de prostituție/pornografie, azile de bătrâni, spitale, cerșetorie, sclavie economică în industrie și agricultură), abuzurile de tot felul, de la cele economice la cele sexuale, trecând prin cele emoționale, pe care le suportă salariații, elevii, studenții, internii etc în universități, spitale, instituții de presă, corporații și companii private, ong-uri, abuzurile la care sunt supuși funcționarii de rang mic de către șefii lor și politicieni, violența domestică, sexismul în spațiul public și modul în care creează doctrina justificativă a abuzului, drepturile reproductive ale femeii și anularea lor în spațiul public și sistemul de sănătate, influența și chiar controlul pe care instituțiile și grupurile religioase le exercită asupra statului, societății și comunităților….
Ei bine, toate acestea sunt teme pentru care politicul, presa și nici măcar societatea civilă nu sunt pregătite și pe care le consideră, așa cum am zis, simple subiecte de fapt divers care nu fac decât să distragă atenția de la adevăratele probleme, competiția electorală între triburile stabilite în anii 90 și mitizate după 2005.
Pentru societate aceste teme sunt din ce în ce mai importante și simpla lor fixare în frame-ul justițiar, anticomunist sau antipesedist sau antiprogresist sau xenofob sau naționalist sau antimaghiar nu mai satisface. Și nu sunt doar teme. Pentru o mare parte a societății românești sunt realități.
Pentru politic, presă și societatea civilă abuzul e relevant doar ca termen utilizabil în expresia juridică de largă răspândire politică ”abuz în serviciu”, iar formele ultime ale răului moral sunt creșterea taxelor și șpaga, ele însele forme ale comunismului împotriva căruia avem datoria să luptăm până când ne vom ridica la ceruri, de-a dreapta doamnei de fier.
Irma Thomas - Ruler of My Heart
Ruler of my heart, brother of my soul
But where can you be? I wait patiently
My heart cries out, from pain inside
Oh where can you be? I wait patiently
When you’re alone, the going gets rough
Come back, come back, come back, baby
I’ve had enough
Make me a queen, happy again
I hear my cry, please, my king
Oo-oo-oo-hoo, oo-oo-oo-hoo-hooo
Oo-hooo, hoo-hoo-oo-hooo
When you’re alone, the going gets rough
I want you to love me, love me, love me, baby
Until I get enough
Make me a queen, happy again
I hear my cry, please, my king
Ruler of my heart, brother of my soul
Oh where can you be? I wait patiently
Oo-oo-oo-hoo, oo-oo-oo-hoo-hooo
Oo-hooo