Societatea românească e mai pregătită pentru parteneriatul civil decât e Ciolacu pentru președinție
PSD și PNL pot trece parteneriatul civil fără costuri electorale, dar nu vor
Societatea românească nu e încă pregătită pentru parteneriatul civil, zice premierul Marcel Ciolacu.
Și mai zice că are prieteni gay, nu e obtuz, n-are probleme de-astea. Evident, așa cum Vadim avea zeci de foste iubite evreice sau unguroaice.
Se teme Ciolacu de societatea românească? De alegători? S-a speriat animalul electoral din el?
Aș zice că mai degrabă nu frica asta îl roade. După sondaje, societatea românească e relaxată în privința relațiilor LGBTQ.
71% dintre români consideră că legalizarea căsătoriei pentru familiile de același sex în România nu ar avea niciun impact asupra propriilor vieți
43% dintre respondenți sunt de acord cu adoptarea unei forme de protecție legală pentru familiile de același sex în România.
67% dintre români cred că este nedrept ca persoanele gay și lesbiene să nu își poată moșteni partenerul sau partenera după ce acesta sau aceasta moare și să piardă casa sau alte bunuri dobândite împreună
Așa cum am văzut și la referendumul din 2018, tema nu e foarte arzătoare electoral pentru votanți.
Românii, fie că sunt pro sau contra, în majoritatea lor tratează cu detașare și relaxare subiectul. Nu e un subiect central în decizia de vot decât pentru o minoritate conservatoare.
Premierul Marcel Ciolacu, la fel ca și alți politicieni, se teme de Biserica Ortodoxă.
Sau să-și strice relațiile personale cu conducerea BOR. E adevărat că militanții homofobi sunt o minoritate, dar sunt bine organizați și vocali.
Cu toate acestea, frica lui Ciolacu de BOR, dacă e doar frică de organizație și nu și homofobie personală, nu e justificată.
E adevărat că BOR e o organizație cu structuri puternice și extinse în fiecare comunitate, dar preoții ortodocși, în marea lor majoritate, nu sunt fierți pe ideologie și au o relație mai degrabă pragmatică cu politica.
Imensa lor majoritate privesc ritualic-gospodărește la cele sfinte, nu ideologic. Vor bani pentru repararea bisericii din comunitate, să mai ridice un șopron, să mai picteze un perete, să mai pună o tablă, să mai cumpere un clopot sau un teren, să mai repare un gard la cimitir, chestii strict gospodărești. Unii mai au și proiecte sociale, alții sunt concentrați mai mult pe averea personală (aș zice că sunt totuși o minoritate). Cam aici se înscrie relația preotului cu primarul, cu partidele: bani bani bani, mostly pentru biserică.
E cert că pentru cei mai mulți dintre acești preoți parteneriatul civil cântărește zero în relația cu partidele și nu vor arunca în aer relația cu primarul PSD sau PNL doar pentru că în Parlament au votat unii parteneriatul civil fiindcă așa a cerut UE. Ce contează cu adevărat e susținerea financiară, gospodărească, pentru parohie.
Când scrii asta, majoritatea ălora de la București înțeleg corupție. Și nu e așa. Am ajuns să vedem corupție într-un întreg sistem social de redistribuție. Ce nu e tranzacție la Manufaktura între un developer și o baristeriță e corupție, adică socialism, se știe. Toți ăia de prin județe trafichează banii făcuți cu sudoarea frunții lor de Art Vandelay și alți importer exporteri de la București. Închid paranteza, că e un alt subiect.
Acestea fiind spuse, PSD-PNL au puterea de a trece parteneriatul civil fără costuri electorale.
Și îl vor trece, dacă costurile în relația cu UE le depășesc costurile, închipuite sau reale, în relația cu BOR și conservatorii.
Din păcate, cei care susțin drepturile LGBTQ nu sunt coagulați civic și politic suficient cât să pună presiune pe actorii politici.
Nu avem niciun partid care să apere și susțină drepturile omului, nu avem nici măcar curente în interiorul partidelor (a fost ceva la USR la un moment dat, dar nu mai e).
Haideți să ne punem în locul lui Marcel Ciolacu.
Uite, mă pun eu, deși n-am pantofi de o mie de euroi. Mă rog, n-am pantofi deloc, doar adidași. Să presupunem că sunt Marcel și că nu sunt homofob, sunt relaxat pe subiect. Ce m-ar putea determina să acționez politic pentru parteneriatul civil? În afară de presiunea occidentală, nimic. Presiunea internă e zero fiindcă nu are cine o exercita. Există vreun partid sau vreun curent în vreun partid? Există ceva care să poată canaliza electoral această susținere și de care să am nevoie sau să mă tem? Nu. Din partea cealaltă presiunea vine dinspre BOR, dinspre cultele neoprotestante, din interiorul PSD și PNL.
Să sperăm că presiunea occidentală va fi suficient de puternică.
