Photo by Anton Dimitriev on Unsplash
Fiecare partid e avantajat de câte o temă politică. Dacă preocupările unor mari hălci din electorat coincid cu respectiva temă, acel partid e principalul beneficiar. La PSD, nivelul de trai e tema centrală, la PNL, securitatea națională, la AUR, identitatea, la USR, integritatea.
Astfel, nu e de mirare că USR pedalează în gol de vreo 2 ani, iar PSD e constant pe primul loc în preferințele electoratului, la distanță de restul partidelor.
PNL e încă la un scor decent fiindcă e considerat cel mai potrivit partid pe una dintre cele două teme arzătoare care își împart atenția alegătorilor, securitatea. Președintele Iohannis, premierul Ciucă și ministrul Aurescu au jucat echilibrat și au degajat siguranță în această perioadă, fiind constant și sigur alături de partenerii occidentali, fără să aibă ieșiri belicoase, ca liderii polonezi. Poate că și USR a dat o mână de ajutor liberalilor și lui Iohannis când a insistat să-i asocieze cu armata și serviciile, două instituții importante în astfel de context.
PSD a păstrat tot timpul inițiativa pe temele ce țin de economie și nivelul de trai și a reușit de fiecare dată să pună PNL în defensivă. Ciolacu a stat cu ochii pe minge, pe principiul ”It’s the economy, stupid!”, și a făcut tot posibilul să evite subiecte ce țin de justiție și integritate.
E adevărat, PSD a beneficiat și de faptul că USR a adoptat strategia ”noi suntem adevăratul PNL” și și-a concentrat toate atacurile pe Iohannis și PNL în speranța că va prelua votanții liberali nemulțumiți de PNL.
Integritatea demnitarilor, politică sau academică, a rămas în plan secund în preocupările electoratului. Dealtfel, nu e clar dacă integritatea academică a contat vreodată cu adevărat în decizia de vot a alegătorilor.
Războiul din Ucraina a provocat o criză economică și de securitate care îi face pe alegătorii români să se îndrepte spre acele forțe politice care par să aibă suficientă experiență în administrație, diplomație și economie.
PSD și PNL par a fi principalele beneficiare ale crizei, aparent paradoxal, având în vedere că sunt la putere și ar trebui să deconteze efectele crizei.
AUR și USR par a fi principalii perdanți. Ambele sunt partide noi și fără experiență în politică, diplomație și administrație, iar USR a pierdut în ultima perioadă și aripa ”tehnocrată” și pe Cioloș.
Raportat la temele economice, USR merge mai degrabă pe o linie pro-austeritate neoliberală hard, cu puternice accente ideologizante. AUR a ales o cale mai simplă și încearcă să profite de nemulțumirile populației, dar imaginea de radicali lipsiți de soluții și fără experiență administrativă și economică nu ajută la creșterea partidului.
AUR pierde și din cauza specificului național, ca să zic așa. Ar putea paradoxal, având în vedere că ei sunt toată ziua cu specificul și identitatea în gură, dar nu e. Orice acțiune de revoltă a AUR, fie pe teme identitare, fie chiar pe teme economice, e privită cu circumspecție, suspiciune chiar, de populație și asociată cu încercările Rusiei de a destabiliza. ”Specificul național” al relațiilor istorice cu Rusia nu ajută deloc AUR.
Nici pandemia și nici lupta anticorupție nu mai sunt teme de actualitate, în general, revolta și experimentul noutății și încercării de a destabiliza/reforma sistemul nu sunt bine văzute de electorat în această perioadă, în plină criză economică și geopolitică.
În astfel de momente de nesiguranță, în plină criză economică și cu un război la graniță în care suntem destul de implicați, vrând nevrând, electoratul preferă experiența și alegerea sigură, verificată deja. Sau ceea ce e perceput drept experiență și alegere verificată.
PS. Despre referendumuri