PSD nu vrea să repete epoca Dragnea: It’s the economy, stupid!
Simion și Codlea; Falusul ideologic; Ciucă, funduleț de bebe; Găujani și Italia; Nehammer în pas de gâscă
PSD nu vrea Ministerul Justiției la rotația din mai, zic sursele presei.
Un astfel de refuz mi se pare plauzibil și e coerent cu strategia PSD în epoca Marcel Ciolacu. Pesediștii nu vor Justiția din două motive:
După episodul Dragnea, strategia PSD a fost să se ține departe de tema justiției și să se concentreze exclusiv pe economie/nivel de trai.
PSD-ului îi convin atacurile la PNL venite dinspre USR și liderii de opinie ai dreptei din presă și societatea civilă. Cu un ministru al justiției liberal sau apropiat de PNL și Iohannis, astfel de atacuri sunt garantate, mai ales că ministrul justiției va nominaliza viitorii șefi ai parchetelor. Pentru pesediști e important ca după 2024 partenerul junior la guvernare, PNL, să aibă un scor cât mai mic. În condițiile în care PSD va trece, cel mai probabil, de 30% sau chiar de 35%, un PNL la sub 25% sau chiar 20% e un partener ideal.
Pentru PSD sunt mult mai importante ministerele economice decât justiția, în cel mai bun caz, o mână moartă electoral, în cel mai rău caz, un cartof fierbinte. Justiția la PNL/Iohannis e varianta ideală pentru PSD. PNL își consumă capitalul politic și energiile în defensivă, sub atacurile USR și ale presei și societății civile de dreapta. Bine, nu e deloc sigur că astfel de atacuri au un efect electoral - USR se zbate în continuare undeva între 10% și pragul electoral - dar cert e că le ocupă liberalilor timp și energii. Pentru PSD e situația ideală: Ciucă și Bode acuzați de plagiat și de eșecul admiterii în Schengen și stăpâni peste justiție, mai ales când vine sezonul numirilor șefilor de parchete și diversele grupări din servicii, politică, media și societatea civilă se înfierbântă public (a început deja sezonul investigațiilor servite).
Florăria Coldea
I-a greșit numele inteționat, ca să arate că nu-l cunoaște. ”Nici numele nu i-l știu lui nea Florică… ăăă… Codlea ăsta sau cum l-o chema.”
Asistența socială și drepturile omului sunt pentru femei, liderii macho de partid sunt concentrați pe erecția ideologică
Oana Țoiu și Monica Berescu (USR) propun creșterea indemnizației pentru creșterea copilului pentru a compensa inflația.
Din păcate, în toate partidele, nu doar în USR, astfel de inițiative trec în general neobservate și rămân la stadiul de bătălie personală. Temele sociale și referitoare la drepturile omului, la egalitate, solidaritate sau combaterea discriminării sunt retrogradate la poziția de inițiative individuale, de nișă, ale unor parlamentari, în general femei, și rareori sunt preluate de partid și devin campanii mainstream. E vorba de cote de gen? Vorbiți cu Alina Gorghiu, noi, aici, la PNL, avem treburi mai serioase. E vorba de combaterea violenței domestice? Nu știm, noi la PSD suntem ocupați cu altele, vorbiți cu Gabriela Firea. Suport pentru familie? Vorbiți cu Oana Țoiu, noi, la USR, ne batem macho cu dușmanul socialist, nu avem treabă. Astfel de inițiaive par mai degrabă mofturi personale, deși nu vorbim despre cine știe ce idei revoluționare, controversate.
Culmea e că, pe de altă parte, marile partide, PSD, PNL sau UDMR, stau cu familia în gură când e vorba să fluture falusul ideologic, dar niciunul nu se înghesuie să ia măsuri concrete pentru familiile vii, reale, din teren.
Când e vorba despre drepturile LGBTQ+, femeia, ca mamă și soție, devine centrală în discursul partidelor, dar, în rest, bărbații politici sunt doar între ei, despre ei, nas în nas, ochi în ochi, se ating și își respiră reciproc în gură sau în ceafă, gâfâind transpirați. Politica românească la cel mai înalt nivel arată a baie turcească (cred că era și o scenă în ”De ce trag clopotele, Mitică?”).
Bine, nu doar la noi, în general, în politică și religie pe întreg cuprinsul planetei, bărbații sunt obsedați de femei ca țintă normativă, dar își petrec majoritatea timpului lipiți unii de alții, ascultându-se și privindu-se admirativ în timp ce fac schimb de fluide și își sorb reciproc nu doar cuvintele, ci și aerul.
Ciucă, un funduleț de bebe care cere talc
”Ȋn ziua Comemorării Holocaustului și Memoriei Victimelor, am militat pentru echilibru, toleranță…” zice Nicolae Ciucă. Probabil e vorba de echilibru între bine și rău și de evreii tolerați. Politicienii români dau din gură formal, ca să se afle în treabă, la ceea ce pentru ei sunt comemorări și aniversări formale. Mai ales când e vorba de Holocaust, un subiect în care politicienii români nu vor să intre în detaliu, fiindcă trebuie să vorbească despre genocidul al cărei autori au fost autoritățile românești, armata română, civilii români. În materie de antisemitism aplicat, armata română, jandarmeria, autoritățile politice, elitele intelectuale și marile mase populare au fost în prima linie, cu exces de zel.
Revenind la Nicolae Ciucă, generalul nostru ar trebui să fie, cel puțin asta pare strategia de imagine, un reper de liniște și siguranță, un țărm, un liman, unde, în aceste momente de criză economică mondială și război la granițe, poporul tânjește să se cuibărească în poziția fetusului, cu degețelul în gură. Însă, până acum n-a reușit să fie decât un Panda pufos acoperit nu cu blană ci cu piele fină, roze, de funduleț de bebe care cere talc și bolborosește incantațiile somnolenței.
Victoria prezidențială a generalului ceh cu nume de sărbătoare creștină, Petr Pavel, nu-l ajută deloc pe Ciucă al nostru. Generalul ceh care a candidat și câștigat prezidențialele arată așa:
Evident, nu trebuie să arăți așa ca să fii un bun general. Poți fi și gras, mic, crăcănat și cu chelie și totuși un mare general. Patton avea o voce pițigăiată și pierdută (opusul vocii lui George C Scott) și, în general, evita discursurile de la tribună fiindcă la finalul frazei vocea lui aducea cotcodăceală de găină care se ouă. Dar, politic, imaginea contează. Iar Ciucă nu a câștigat nimic din imaginea sa de general veteran în Irak. Felul său de a fi, de a se mișca și vorbi public e în contradicție cu orice legendă eroică generatoare de autoritate. Și nici la nivel de conținut discursul său nu a arătat cine știe ce claritate și hotărâre.
Pompierii și pisicile, nea Sile și tanti Nunica
Pompierii salvează nu numai pisici suspendate în copaci. Pompierii din județul Giurgiu au reușit să salveze 17 pisici dintr-o casă în flăcări, în comuna Găujani. Asta îmi aduce aminte de o rudă, tanti Nunica, care în anii 90 stătea vizavi de noi, pe același palier. Avea două fiice, Mihaela și Steluța, care erau un fel de verișoare mai îndepărtate ale maică-mii. Mihaela era măritată în Zimincea, Steluța era măritată în Italia, cu Andrea Ivan (italian din familie de comuniști). Când auzea de București sau alt oraș, tanti Nunica zicea așa: Nu știu, maică, eu am văzut doar Găujaniul și Italia.
Nea Sile, bărba-su, se îmbăta de 2 ori pe zi. Tot căuta pretexte să coboare la piață, bea niște țuică de electrozi, venea acasă trotilat, se culca, se trezea și cobora iar la piață, că uitase, cu intenție, să ia un pătrunjel. Și iar stătea cu băieții pensionari la una mică de electrozi și iar venea beat acasă, pentru a doua oară în aceeași zi. Nea Sile avea o vorbă: Nunico, dacă unul dintre noi moare, eu mă mut la Mihaela, la Zimnicea.
Nea Sile făcea și scandal când era beat. Odată, o găsește maică-mea pe tanti Nunica plângând în bucătărie. ”Ce ai, tanti Nunico?” ”Uite, ăsta, a făcut iar scandal. Mi-a zis că mă fut cu Ciumara.” ”Ciumara? Cine e Ciumara? ”Cățelul ăla flocos din fața blocului.” Cei mai în vârstă au recunoscut perioada istorică: anii 97-98, când ministru de finanțe era țărănistul mic, brunet și mustăcios, Mircea Ciumara. Puterea din anii 97-2000 a intrat repede în folclorul popular, for all the wrong reasons.
Nehammer, strategie sau convingeri?
Partidul lui Nehammer a pierdut majoritatea la alegerile regionale. A scăzut de la peste 50% la 39%, deși obiectivul era un scor de peste 40%. Isteria xenofobă a lui Nehammer nu l-a ajutat absolut deloc în alegeri. Austriecii cu înclinații xenofobe și rasiste au preferat originalul, nu copia. Bine, acum nu totul e strategie electorală. Pe Nehammer îl suspectez că e xenofob din convingere și că face ture în pas de gâscă prin casă și sparge vitrine.