Articol publicat în 25 noiembrie 2015 pe Știripesurse
Tehnocrații nu au mandat și consistență politică. Nu au doctrină. Sunt doar executanții unor politici deja stabilite de mai sus.
Dar au politicienii români consistență politică și doctrină? Nu sunt și ei executanții unor politici deja stabilite mai sus?
Ce doctrină au PSD, PNL, UDMR, ALDE, UNPR sau MP, alta decât populismul din gură (ajuns la extreme periculoase în unele zone din PSD, în UNPR și la vârful MP) și executarea politicilor decise la Washington, Bruxelles, Strasbourg sau Berlin? Există propriu zis o politică românească în afară de populismul iresponsabil? Singurele decizii responsabile și care au făcut ca România să progreseze în acești 26 de ani au fost luate în afara României și executate de politicienii români, mai bine sau mai prost, de cele mai multe ori sub șantaj sau amenințare occidentală.
Este politica românească altceva decât o rețea de sifonare a banilor contribuabililor? Sunt politicienii români altceva decât păpuși la furat, puse în vitrină să dea o minimă senzație de democrație?
Este România altceva decât un regim militar mascat și occidentalizant? Pot fi occidentalizate națiunile tinere și subdezvoltate din Estul European și Orientul Mijlociu altfel decât cu ajutorul unor regimuri autoritare sau militare, așa cum a fost cazul Turciei, al Iranului până în 1979, al României postdecembriste, al Rusiei țariste?
Clasa politică de la noi nu a creat în acești 26 de ani centre de putere și decizie politică. A creat doar centre de putere și delapidare economică. Astăzi această clasă politică e scoasă din jocul economic, singurul pe care-l știe și practică. Singurele centre de putere și decizie politică (dar și economică) sunt cele militare. Elita României e formată dintr-o rețea de ofițeri sau agenți pro-occidentali (aici sunt nuanțe - la mulți pro-occidentalismul e rusofobie, doctrinar ei fiind în barca naționalismului protocronist) prezenți în politică și societatea civilă.
Rețelele serviciilor sunt utilizate pentru promovare politică, tehnocrată, economică, oengistă, economică, în partide, administrație, justiție șamd. Au născut președinți, parlamentari, prim miniștri, eroi ai societății civile, justițiari, mafioți, miliardari, protestatari și generali.
Membrii acestor rețele sunt bine orientați geopolitic, mulți sunt relativ tineri, occidentalizați și exasperați de subdezvoltarea orientală a României, unii sunt pur și simplu oportuniști sau incompetenți, unii sunt mafioți care au simțit trendul, unii sunt competenți și care vor o asigurare și protecție să-și facă jobul și datoria. Pentru toți există riscul să-și piardă măsura și toți sunt necontrolabili democratic. Sistemul nostru de check & balances nu există, e pur și simplu la bunul plac al occidentalilor. Avem totuși noroc că bunul plac al occidentalilor e bine educat în spiritul democrației și statului de drept.
Serviciile de informații din România nu sunt structuri de informații. Sunt structuri informale, paralele celor oficiale și legitime, de asociere și decizie politică și economică și într-ajutorare între persoanele asociate în și unor asemenea structuri. Sunt, ați ghicit, masonerie. Exact asta era și masoneria când era ceva (nu mai e demult): structură de asociere și într-ajutorare, paralelă statului. Dincolo de ofițerii care fac munca propriu-zisă și specifică unui serviciu de informații, sunt mii de asociați din politică, administrație, justiție, societate civilă care practică, conștient sau nu, un sistem de într-ajutorare de tip masonic. Este o ierarhie paralelă.
Oricât de utilă și benefică geopolitic ar fi fost această structură în ultimii 26 de ani nu trebuie să uităm că o astfel se structură este practic necontrolabilă democratic.
Photo by Jim Robinson on Unsplash