Femeile sunt libere să facă ce decid bărbații

”Femeile sunt libere să candideze, dacă vor, nu le interzice nimeni. E libertate și competiție, avem piață politică liberă, nu e nevoie de cote de gen. Nu oprește nimeni electoratul să voteze femei.” Cam așa sună argumentul celor care se opun introducerii cotelor de gen.

Să nu uităm, totuși, că sistemul nostru de vot e proporțional cu liste închise. Electoratul nu are niciun cuvânt de spus în stabilirea componenței listelor și nici măcar în ordinea candidaților pe listă, cum e în sistemul cu liste deschise.

Nu e ca și cum zeci de mii de femei se prezintă în fața electoratului și electoratul decide pe piața politică liberă. Până să ajungă în fața electoratului, la examenul votului, femeile trebuie să treacă de bariera stabilirii listelor de către conducerile partidelor. Iar partidele noastre sunt, fără excepție, controlate exclusiv de bărbați. Camarilele macho sunt cele care decid componența listelor și ordinea pe listă, în funcție de propriile proiecții și estimări.

La alegerile parlamentare din 2020 fiecare partid care a ajuns apoi în parlament a depus 86 de liste, 43 la Senat și 43 la Cameră.

Astfel, fiecare partid a avut 86 de capi de listă. Să vedem cum stau fiecare:

• AUR - 71 bărbați, 15 femei

• PNL- 76 bărbați, 10 femei

• PSD - 78 bărbați, 8 femei

• USR - 79 bărbați, 7 femei

• UDMR - 79 bărbați, 7 femei

Cu observația că, în general, femeile sunt capi de listă în circumscripții fără șanse pentru partidul din care fac parte (vezi UDMR, capi de listă pe la Giurgiu sau Constanța).

Este evident că situația asta e rezultatul discriminării din interiorul partidelor și din politică în general și nu al vreunei selecții meritocratice pe o piață politică liberă. Sau, dacă nu, înseamnă că femeile chiar sunt inferioare bărbaților și incapabile de politică, așa cum susțin teoriile extremiștilor.

Culmea e că voci care acuză de decenii politica românească de anti-selecție acum s-au trezit că sistemul nostru politic e meritocratic și oferă o selecție reală.

Absența unei discriminări exprimate formal în lege nu înseamnă că discriminarea reală a fost eliminată.

Societatea românească încă e profund discriminatorie, și nu doar declarativ, la adresa femeilor, romilor, săracilor, persoanelor cu dizabilități sau minorităților sexuale.