Până de curând propaganda antieuropeană s-a lovit de un zid și nu a reușit să afecteze optimismul pro-european al românilor. Dar publicul român, constant pro-european timp de zeci de ani, a obosit. Sunt decenii de entuziasm fără rezultat, cel puțin pentru o bună parte din populație. Cum s-a ajuns aici?
Cetățenii de mâna a doua și maturizarea diasporei
Odată cu extinderea și maturizarea diasporei, Uniunea Europeană s-a demitizat. În același timp, să nu uităm că, deși România e membră UE de 16 ani, românii din țară și din diaspora încă sunt cetățeni europeni de categoria a doua. Argumentele autorităților europene și puterilor occidentale pentru această situație nu mai sunt demult convingătoare. S-a ajuns deja la stadiul ”pentru că pot și pentru că așa vreau eu”.
Sacrificiile: Fiindcă așa vrea UE
Timp de decenii, după, dar și înainte de aderare, singurul agument pentru măsurile de modernizare a României a fost ăsta: așa vrea UE.
Liderii politici, jurnaliștii, intelectualii, liderii de opinie, inclusiv sau mai ales cei pro-europeni, nu au avut alte argumente. Unii nu știau și nu înțelegeau alte argumente, mulți nu credeau în ele, iar altora le era teamă că publicul nu înțelege alte argumente și ar putea reacționa negativ.
Astfel, toate aceste măsuri au fost prezentate drept sacrificii necesare, de multe ori absurde, impuse de UE.
Nu adoptăm reguli de igienă și sau drepturi pentru anumite categorii sau de protecție a mediului fiindcă așa e bine, fiindcă ”uite care sunt argumentele care stau la baza lor: x, y, z”. Nu, le adoptăm fiindcă așa a zis UE și trebuie să facem ce zice UE, ca să ne dea bani și să ne crească nivelul de trai.
Mitul fondurilor europene
Publicul a fost spamat în ultimii 20 de ani și chiar mai mult cu promisiunea fondurilor europene. Din motive electorale, mai toți politicienii, și mai ales cei pro-europeni, atunci când erau puși în situația de a explica cum finanțează toate promisiunile, care de care mai îndrăznețe au răspuns invariabil: cu fonduri europene.
Au trecut decenii de când declarativ suntem inundați de fonduri europene, numai că majoritatea românilor n-au văzut ceva palpabil, care să le afecteze pozitiv calitatea vieții și care să fie rezultatul direct al fondurilor europene.
E adevărat că administrația a fost în general incompetentă sau chiar coruptă în atragerea și utilizarea fondurilor europene, dar nici expertocrația băștinașă a fondurilor europene n-a ajutat prea mult. E un subiect despre care se tace, dar vreme de decenii expertocrația s-a ocupat de proiecte fără substanță, corecte formal, al căror unic rol era să justifice formal atragerea unor fonduri, utilizate real pentru comisionarea și salarizarea unor rețele.
Astfel, fondurile alea europene care ar fi trebuit să justifice ”sacrificiile” impuse de UE, uneori considerate drept absurde, nu au lăsat prea mult dâre în societatea românească. Sau au lăsat doar în anumite medii și rețele, dar majoritatea populației nu a perceput schimbări în bine care să justifice sacrificiile - în fapt, măsuri de modernizare pe care elitele le-au prezentat drept sacrificii.
Uniunea Europeană a murit, trăiască Olanda, Austria și alte puteri
Apoi, cu trecerea timpului, mulți români au realizat că UE nu Crucea Roșie, e un conglomerat de puteri mai mari sau mai mici cu interese politice și economice nu de puține ori divergente, motivate de cele mai multe ori local și electoral. Deja se discută în termeni de state care concurează între ele, de națiuni cu interese egoiste. Uniunea Europeană nu mai Uniunea Europeană, e Austria și Olanda și, mai ales, Franța și Germania.