PARTID PENTRU 2024
Facem un partid pentru 2024? Am și nume: Sclaveții Ocultei. Progresist, globalist, euro-atlanticist, lgbtist, vaccinist, pământrotundist, tot ce trebuie.
Partidul se va întruni și va funcționa aproape exclusiv online. Vă vedeți între voi doar dacă vreți să faceți sex și, poate, la alegeri.
Alegerile interne vor funcționa cu adevărat democratic, adică exclusiv prin tragere la sorți.
Cine vrea să fie șef sau să candideze participă la tragerea la sorți. Celelalte responsabilități se alocă prin rotație.
Va fi practic un partid de tip CAR căciulă. Unii vor zice comunist, noi vom zice democratic, dar nu ne e frică nici de eticheta comunist.
Și nici măcar nu glumesc.
Nu știu dacă ne va aproba tribunalul un astfel de nume.
Dacă nu, îi zicem S*laveții Ocultei.
CANDIDATUL PLACEHOLDER
Și mai am o idee, pe lângă aia cu partidul.
Candidatul PLACEHOLDER.
Singurul protest viabil e protestul pe bune, autentic. Cel mai apropiat a fost Vadim, dar nu ăsta era scopul lui. A ajuns protest pe bune în 2000, când lua 70% în Regie și când rupea la tineret, fiindcă era memabil. Dovadă că acum e o legendă a internetului, spre oroarea lui Liiceanu.
Au mai încercat și Băsescu și serviciile, dar chestii strict de laborator, cu zero autenticitate, al căror scop era puterea, nu protestul.
Un protest autentic, o revoltă autentică înseamnă să introduci un bug în sistem, o țeavă la spițe, o piatră la rotițe, să gripezi și înfunzi sistemul.
Atenție, scopul nu e să faci sistemul mai bun sau alte aiureli de genul ăsta. Scopul e să-l gripezi, să-l blochezi, să-l înțepi în creierul mic, să produci haos, neînțelegere, disperare în oamenii sistemului.
Nu faci asta stând acasă, îmbufnat, în semn de protest. Mergi la vot, acționezi. Dar ce te faci când votul în sine e o formă de conformism la sistem, e o legitimare a sistemului? Votezi la mișto. Votezi un bug, un virus.
Aici intervine CANDIDATUL PLACEHOLDER. Cineva random, eventual cu o față și nume funny, gen Andrei Șugubățu sau Cornel Puțaru sau George Priponitu. Cineva fără însușiri și scopuri politice, fără experiență și personalitate, cineva care nici măcar nu contează. Cum nu există la alegeri regula votului alb (de exemplu, oameni care își anulează votul și la un anumit număr de voturi nule se anulează alegerile), trebuie să ai un candidat formal. Candidatul-placeholder sau candidatul-tomberon sau candidatul-pisoar. Arunci votul la gunoi, te piși pe el de vot. Dacă sunt suficient de mulți votanți-protestatari, te piși pe el de sistem. Îl scoți din ale lui, fumezi sub alarma de fum, pui zahăr în rezervor.
Efectul nu trebuie să fie simbolic. Efectul trebuie să fie cât se poate de real, și aici frica sistemului legitimează protestul. Cu cât sistemul e mai speriat și îndeamnă la responsabilitate și solidarizare împotriva revoltei, cu atât revolta e mai autentică și legitimă. E și motivul pentru care au succes și sunt legimitați drept revoltă autentică candidații/soluțiile care sperie sistemul (Vadim, Trump, Brexit), linștea mic-burgheză, societatea cu ierarhiile și regulile ei.
CANDIDATUL-PLACEHOLDER trebuie însoțit de mesaje radicale anti-sistem, scandaloase, absurde, dar nu nerealizabile. Revolta simbolică ”doar să-i speriem un pic, dar, de fapt, noi vrem să facem sistemul mai frumos, și noi suntem sistem, dar vrem un pic mai bine” nu funcționează.
Doar revolta reală, care provoacă haos și prăbușire sau implozie are succes.
Campania CANDIDATULUI-PLACEHOLDER și, eventual, A PARTIDULUI-PLACEHOLDER/CANDIDAȚILOR-PLACEHOLDER, nu are niciun scop constructiv, nicio finalitate alta decât distrugerea/implozia sistemului. Dacă e revoltă autentică, e EMINAMENTE DISTRUCTIVĂ.
Candidatul/candidații sunt irelevanți. Sau sunt relevanți în măsura în care sunt luați de pe stradă, niște nimeni, fără experiență și scop, puși doar pe mișto și scandal sau pur și simplu niște amețiți. Eventual chiar prin tragere la sorți. Important e ca fiecare candidat să fie o promisiune de haos. Știi că odată ce au ajuns acolo, totul se năruie.
Și nici măcar nu e nevoie ca un astfel de candidat să câștige. E suficient să ia cel puțin 1 milion de voturi. Ideal la prezidențiale să prindă turul 2. Practic, milioane de oameni să se pișe pe sistem votând un nimeni de pe stradă. Sau un partid de nimeni de pe stradă.
Gândiți-vă la cele mai scandaloase mesaje și propuneri care să scoată din țâțâni, să sperie, să indigneze, să inflameze, să scandalizeze politicienii, funcționarii, presa, influencerii, votanții, societatea, antrprenorii, salariații, mic-burghezii, preoții, doamnele, programatorii, project managerii, oengiștii, societatea civilă, ofițerii, orice are cât de cât o pretenție de decență-par-înfipt-în-cur. Cu efecte reale, nu doar estetice. Gen: dacă câștigăm alegerile, în Cluj se introduce chiria obligatorie de 1000€, dar pe care trebuie s-o plătească proprietarii chiriașilor. Tot în Cluj se deschide un parc de distracții kitsch într-o zonă istorică, unde vor fi angajați numai vasluieni, care vor trăi nu din salarii, ci din chiriile plătite de proprietarii clujeni. În București am o mie de idei cu coarne de ren și mașini. Sau toate clădirile vechi, de patrimoniu, vor fi demolate și în locul lor se vor ridica chioșcuri din placaj verde cu dungi galbene. În Drumul Taberei... În Drumul Taberei nu e nevoie să faci nimic. Drumul Taberei rămâne așa cum e. Joke on them. Toate apartamentele din centru vor fi evacuate și populate cu pisici de stradă, de care vor trebui să aibă grijă ofițerii SRI restructurați după ce SRI a fost transformat în școală de balet cu fanfară.
Și așa mai departe. Think about it. Deci candidatul să fie cineva care respectă vârsta și condițiile pentru a putea candida, dar să nu aibă nicio experiență, nicio calitate, nicio ambiție. Să-l cheme Șugubățu, să lucreze la o spălătorie și să-i placă să facă tiktokuri în care dansează pe manele și face glume deșucheate de șofer de basculantă cu dezvoltare intelectuală și emoțională de adolescent.
Sau poate un candidat care are program și face campanie doar în păsărească. VOPOTĂPĂȚIPI-MĂPĂ!
Mai e și varianta unui partid comunist, pe bune comunist, care ar avea succes la tineret și acea parte din societate lăsată pe margine. Hm, nu e deloc o idee rea.
ALEGĂTORII SIMT FRICA SISTEMULUI
Adevărul e că oamenii miros frica. Cu cât sistemul e mai speriat de (Vadim, Trump, Brexit, Simion) și face apel la responsabilitate, decență, bun simț comun, cu atât oamenii revoltați (marginali, care se simt neintegrați, lăsați în urmă, dați la o parte, uitați, respinși) se mobilizează mai tare. Dacă sistemului îi e frică de X, dacă establisherii suferă mai tare din cauza lui X, hai să votăm cu X, să-i vedem cum suferă, cum se chinuie.
Lupta împotriva științei, a gramaticii, chiar a fizicii, a ceea ce e decent și regulă e o formă de refuz și revoltă. Da, râdem de flat-eartheri, de conspiraționiști, de inceli, dar e un curent de revoltă a celor care se simt în afara societății.
Simion e teribil de plictisitor și lipsit de charismă, e doar foarte agitat și bine ghidat în comunicare, dar nu e exclus ca apelul la decență împotriva AUR/extremiștilor etc să funcționeze și să mobilizeze cât mai mulți revoltați pentru Simion și AUR. Cu cât îi vezi mai speriați și cu cât îți zic ”fii decent, hai să păstărm lucrurile ca până acum”, cu atât îți vine mai mult să votezi cu Cel Rău, dacă tu crezi că lucrurile sunt în neregulă cum sunt acum.
Și nu mă refer la ceea ce înțelege prin sistem fanul Băsescu/PDL/USR/Liiceanu, adică PSD, statul cel rău, pensionarii, asistații, cei ce ocupă pozițiile care ni se cuvin nouă. Bula noastră e miezul establishmentului, suntem poliția poliției, suntem autoritatea cea mai autoritate, să nu ne căcăm pe noi.
Mă refer la ce înțelege marginalul prin sistem, adică societatea cum e ea azi și de zeci de ani, cu regulile și status quo-ul ei.