Ultimele scandaluri publice ne arată că românii încă sunt capabili de indignare. Revolta nu a dispărut din preocupările românilor. În 2023, spre deosebire de 2015-2019, nu există însă o mișcare, un vehicul politic credibil care să transforme indignarea în revoltă.
AUR evită subiectele de revoltă autentică împotriva puterii și lucrează exclusiv cu teme importate din cărticica conspiraționismului mondial de history channel, iar USR și-a pierdut orice credibilitate și apetență pentru revoltă în scandalurile și epurările interne.
Și ce se întâmplă atunci cu indignarea din societate? Se poate transforma în revoltă? Poate că nu într-o revoltă care să propulseze în parlament și guvern o grupare politică, cum s-a întâmplat după 2015, dar, prin presiunea publică, poate provoca ceva schimbări, pe ici, pe colo. Iar partidele de la guvernare, pentru a evita o explozie socială, vor fi nevoite să cedeze la astfel de presiuni punctuale din partea opiniei publice.
Nu e obligatoriu să facem partide și mișcări noi o dată la 7 ani, pe care să le abandonăm apoi dezamăgiți. Trebuie să învățăm, ca într-o democrație matură, să lucrăm cu ce avem și să punem presiune pe autorități zi de zi. Implicarea civică se poate manifesta și prin - sau în primul rând prin - presiune pe clasa politică și administrație, nu doar prin partide și mișcări politice noi din 7 în 7 ani. Nici revoltele de stradă nu e obligatoriu să fie instrumentalizate politic. Ele pot produce schimbări și fără să le transformi în funcții pentru pragmaticii de pe creasta valului.
Photo by Shalom de León on Unsplash