O coaliție între partidele ”democratice” care să dea un guvern de ”uniune națională” e mai ușor de justificat atâta timp cât cea mai importantă narațiune politică a momentului e ascensiunea și pericolul reprezentat de AUR.
În acest moment principala opoziție e cea la AUR, inamicul public numărul unu, așa cum în anii 2010-2012 principala opoziție era la Băsescu, inamicul public numărul unu. ”Partidele trebuie să se înțeleagă între ele pentru a bloca accesul AUR la guvernare și la președinție.” Această frază rezumă miza politică a anului 2024, așa cum arată ea văzută din 2023.
Dacă până nu demult inamicul public numărul unu era PSD, acum partidul lui Ciolacu a reușit să iasă din izolare și să se situeze de partea partidelor ”democratice”, pro-occidentale, pro-NATO, pro-UE. După mulți ani, PSD e prizabil în Uniunea Europeană, în primul rând datorită contextului internațional și anume, amenințarea rusă.
Iar AUR e nu doar partidul extremist, e partidul antioccidental, anti-NATO și anti-UE, susținător al Rusiei și putinismului, care poate destabiliza flancul sud-estic al NATO și al UE dacă ajunge la guvernare sau la președinție.
Acum, în 2023, nu există o narațiune concurentă la ”să ne unim împotriva inamicului public, AUR” în spațiul public și e foarte probabil nici să nu apară vreuna în 2024.
PSD e principalul beneficiar al unei astfel de narațiuni care setează agenda politică până după 2024, urmat de PNL. Principalul perdant e USR, care nu are pe ce val urca, așa cum a făcut-o în 2019 și chiar 2020, și care se vede marginalizat pe agenda publică. AUR însăși câștigă din profilul de principală sperietoare a sistemului, establishmentului și celor două mari partide, PSD și PNL.
Photo by Kayle Kaupanger on Unsplash