1) Valul de revoltă autentică 2) Ciucu vs Nicușor
Revolta care pune în discuție status quo-ul post-decembrist
Alianța PSD-PNL, care se poate prelungi și după 2024, începe să arate tot mai mult a cartel. Discuțiile despre rotativă, distribuiri de funcții, stabilitate și ce bine ne înțelegem noi doi ar putea crea percepția publică a unui cartel, percepție care ar putea crea la rândul ei un val de revoltă. În același timp, publicul PSD și PNL, și chiar structurile și militanții celor două partide, s-ar putea demobiliza. La urma urmei, la cum prezintă PNL și PSD situația, alegerile din 2024 nu au cine știe ce miză, cele două partide vor guverna în continuare lejer. Tocmai senzația asta de sistem strivitor, arogant și implacabil s-ar putea transforma în revoltă.
AUR e principalul potențial beneficiar al unui val de revoltă la urne, dar nu putem exclude nici USR, deși actualul leadership al partidului - la care nu există alternativă internă - pare mai degrabă preocupat de a da USR-ului o imagine de partid competent administrativ, capabil să guverneze împreună cu establishmentul, un fel de PNL ceva mai spălat și care încă n-a întinat adevăratele idealuri ale dreptei - iar de data asta s-ar putea să nu fie genul de revoltă tipică a dreptei intelectuale, elitel care suferă etic, acuză inversarea ierarhiilor și cred că locul lor în vârful ierarhiei a fost luat de impostori fără carte, background social sănătos capitalist și fără patalama de apartenență la networking-ul ăla autentic aristocrat. S-ar putea ca de data asta revolta să fie ceva mai autentic-populară și să vină pe fondul crizei economice și cartelizării politico-economice. Revolta dreptei yupișești e, în fapt, doar o supărare internă a unor elite nemulțumite de împărțirea puterii, iar cartelul PSD-PNL e parte a aceluiași film. Dreapta yupișilor vrea status quo, vrea în continuare societatea așa cum e ea așezată de câteva decenii, dar să fie pusă ea moț în locul celor ce nu merită, în cazul ăsta, cum spuneam, inculții de la PSD și PNL. O revoltă autentică, venită pe fondul crizei nivelului de trai, ar putea pune în discuție tocmai acest status quo.
Atacul lui Ciucu la Nicușor pe tema câinilor e cea mai mare eroare politică a lui de până acum. În loc să tacă sau să zică "vom investiga și când avem rezultatele, vă comunic", în loc să ceară o întălnire cu toți primarii din București, că Negoiță, să zică ne vom uni forțele și vom face și drege, a ales să scrie pe Facebook, să se folosească de ocazie să-l atace pe Nicușor și să se certe pe Facebook cu toată lumea, because why not.
Dar nu mai zic că până nu demult bula era încântată de comunicarea lui: uite un politician nou, modern, care stă toată ziua creanga pe Facebook.
Ciucu e ca elevul ăla silitor, hiperactiv, care se bagă întotdeauna în față și în seamă și e tot timpul cu mâna pe sus: "Io to'așa, io to'așa" Numai că atunci când întrebarea e "Cine a pus căcat pe clanță?" nu e inidicat să sari și tu cu "Io to'așa! Io to'așa!"
Când ești avid de imagine, repezit și hiperactiv, crește și riscul unor astfel de gafe sau pași greșiți.